Bazilica romană veche de 2000 de ani descoperită recent în orașul Fano (Italia) este prima clădire atribuită cu certitudine arhitectului Vitruvius. Construcția este proiectată și descrisă în tratatul său.
Structura a ieşit la iveală în timpul unor lucrări de reamenajare. Un prim indiciu al existenţei acestei clădiri a apărut în 2022, când o săpătură efectuată în apropierea străzii Via Vitruvio a scos la suprafaţă ziduri şi pavaje realizate din marmură preţioasă, sugerând prezenţa în zonă a unei structuri publice deosebit de valoroase şi de înaltă calitate.
Construcția are formă dreptunghiulară şi este delimitată colonnadă: cîte opt coloane de-a lungul laturilor lungi și cîte patru de-a lungul laturilor scurte. Fiecare coloană are un diametru de aproximativ 150 cm şi o înălţime probabilă de aproximativ 15 m. Structura descopertiă reprezintă cu acurateţe modelul unei bazilici descrise de Vitruvius în Cartea a V-a a tratatului său principal, „De Architectura” (sec. I î.e.n.).
Reconstrucția Basilicii din Fano de Cesare-Cesariano
În această lucrare, arhitectul menţionează o clădire pe care a „realizat-o în colonia din Fano”, cu elemente precum porticurile, cu o lăţime de 6 metri, şi înălţimea coloanelor, de 15 metri. Sistemul structural pe care îl descrie pentru coloane – cu pilaştri şi suporturi de colţ – se potriveşte exact cu ceea ce a fost descoperit la Fano. Folosind indicaţiile precise ale lui Vitruviu, arheologii au reuşit să identifice şi a cincea coloană de colţ a bazilicii, fapt care a permis stabilirea orientării întregii structuri.
Deşi textele lui Vitruviu s-au păstrat până astăzi, până acum nu existau probe materiale certe ale clădirilor proiectate de el. Descoperirea de la Fano reprezintă astfel prima atribuire clară a unei construcţii direct arhitectului.
„După secole de aşteptare şi studiu, ceea ce mult timp a fost transmis doar prin cuvântul scris s-a transformat într-o realitate concretă, tangibilă şi care poate fi împărtăşită” – primarul oraşului Fano, Luca Serfilippi.
Vitruvius a fost un arhitect şi inginer al secolul I î.Hr., care a formulat principii de proiectare ce au influenţat decisiv modul în care au fost concepute numeroase construcţii ale lumii romane. Lucrarea sa “De Architectura” a jucat un rol esenţial în definirea filosofiei arhitecturale bazate pe frumuseţe, utilitate şi rezistenţă și ilustrează vaste cunoştinţe în domenii variate, de la fizică şi mecanică până la muzică. Cele 10 cărţi care compun opera lui Vitruvius este singurul text de arhitectură din Antichitatea clasică ajuns până în prezent.
Scrierile sale au exercitat o influenţă puternică asupra arhitecţilor şi gânditorilor Renaşterii. Figuri precum Mariano di Jacopo şi Francesco di Giorgio Martini şi-au redactat propriile tratate inspirându-se din principiile vitruviene. Cel mai cunoscut „discipol” al său este însă Leonardo da Vinci, care a realizat celebra reprezentare “Omul vitruvian” (c. 1490), bazată pe Cartea a III-a din “De Architectura”, unde Vitruviu analizează cu minuţiozitate proporţiile ideale ale corpului uman.
