Recent, pe 26 ianuarie, a fost marcată Ziua Internațională a Energiei Curate – o inițiativă ce vizează creșterea gradului de conștientizare și mobilizarea acțiunilor pentru o tranziție incluzivă de la combustibilii fosili, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazele naturale, la sisteme de generare a energiei cu emisii mai mici de gaze cu efect de seră și mai puțini poluanți.

Termenul „curat” semnalează o trecere fundamentală de la sursele de energie extractive, finite și epuizabile către sisteme bazate pe resurse regenerabile sau pe captarea energiei încorporate în procesele naturale.

Într-o lume care se confruntă cu schimbările climatice, energia curată joacă un rol important în reducerea emisiilor și extinderea accesului la energie fiabilă. Cu toate acestea, faptul că sunt etichetate drept „curate” nu scutește nici aceste sisteme de impactul asociat cu producția, implementarea și comercializarea lor.

În acest context, cunoștințele arhitecturale devin relevante pentru susținerea unei tranziții către sisteme energetice sustenabile în timp. Conform Națiunilor Unite, este clar că pentru a limita schimbările climatice, dependența de combustibilii fosili trebuie să înceteze, iar clădirile trebuie încălzite, iluminate și conectate la surse de energie curate, accesibile, sustenabile și fiabile, și la prețuri potrivite.

O parte semnificativă din gazele cu efect de seră ce acoperă Pământul și captează căldura Soarelui sunt generate prin producția de energie, în special prin arderea combustibililor fosili pentru a produce electricitate și căldură. Această problemă globală este agravată de inegalitatea teritorială persistentă în infrastructura energetică, multe regiuni fiind încă dependente de combustibili poluanți pentru viața de zi cu zi.

Această dependență contribuie la perpetuarea sărăciei, deoarece accesul limitat la energie electrică fiabilă limitează educația, asistența medicală și oportunitățile economice.

Arhitectura și planificarea urbană pot contribui nu numai la extinderea accesului la energie regenerabilă pe cap de locuitor, ci și la îmbunătățirea eficienței energetice. Aceasta implică obținerea acelorași rezultate cu un consum de energie mai mic prin tehnologii mai eficiente în transport, clădiri și iluminat. Înțelegerea modului în care funcționează diferitele surse de energie, a modului în care acestea pot fi integrate în mediul construit și a impactului asupra mediului asociat fiecăreia – este esențială pentru o tranziție eficientă și echitabilă.

Pe măsură ce statele, orașele, industriile și comunitățile își intensifică eforturile de a aborda schimbările climatice la nivel mondial, în continuare sunt prezentate două abordări pentru a analiza impactul surselor de energie în etapa de proiectare.
Prima analizează producția și distribuția energiei dintr-o perspectivă teritorială, examinând modul în care infrastructura modelează peisajele, ecosistemele și modelele de inegalitate la scară locală și regională. A doua se concentrează pe dispozitivele arhitecturale și tehnice prin care energia este captată, stocată și consumată, abordând modul în care proiectarea, amplasarea și materialitatea lor pot afecta ecosistemele lor.

Impactul teritorial al aprovizionării cu energie curată: pavilioane ce răcesc spațiile urbane și criptomonede ce încălzesc locuințele

Sursele comune de energie curată astăzi sunt în principal regenerabile, inclusiv energia eoliană, solară, geotermală și hidroenergetică. Alte surse recunoscute de Națiunile Unite includ energia oceanică și bioenergia.

Toate aceste sisteme necesită noi forme de arhitectură și infrastructură pentru a capta, procesa, transporta și utiliza energia. În ciuda faptului că sunt etichetate drept „curate”, aceste strategii depind adesea de utilizarea intensivă a resurselor limitate, cum ar fi suprafețe mari de teren sau corpuri extinse de apă. Această dependență poate da naștere așa-numitelor „zone de sacrificiu”: zone, adesea locuite de comunități cu venituri mici, care se confruntă cu o degradare a mediului permanentă, reducând în cele din urmă calitatea vieții la nivel local. Impactul poate fi direct, prin schimbări ale condițiilor teritoriale, vizuale sau auditive din mediile locuite sau prin deteriorarea speciilor de animale și plante care susțin echilibrul ecosistemului. Drept urmare, zonele de sacrificiu riscă să devină manifestări ale inegalității teritoriale, indiferent de cât de „curată” este considerată energia recuperată.

Răspunsurile la aceste provocări se concentrează din ce în ce mai mult pe o schimbare de scară, favorizând soluții de infrastructură ce răspund nevoilor cotidiene în moduri regionale și mai puțin invazive. Această abordare implică gândirea circulară, în care soluțiile apar din contexte locale, reducând nevoia de extracție sau transport pe distanțe lungi. Exemple recente ilustrează această schimbare.

• Leul de Aur pentru Cel Mai Bun Pavilion Național la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2025, pavilionul regatului Bahrain, a evidențiat o instalație concepută pentru a reduce temperaturile în spațiul public prin strategii pasive.
• În mod similar, KlimaKover al lui Henning Larsen este un sistem modular, cu consum redus de energie, ce oferă ameliorare termică fără a răci mecanic aerul.
• Tot la Veneția, MVRDV a explorat reacția la mediu prin adaptarea cinetică în Pavilionul său SOMBRA.
• La o scară mai mare, în Finlanda, căldura reziduală provenită din operațiunile locale de minerit al criptomonedelor este utilizată pentru încălzirea locuințelor a aproximativ 80.000 de locuitori prin integrarea cu sistemele de încălzire centralizată existente, reducând semnificativ dependența de centralele termice convenționale.

Impactul de produs al tehnologiilor de tranziție energetică: turbine eoliene vopsite și panouri solare reciclabile

Dincolo de politicile la scară largă și de sistemele de infrastructură, sursele alternative de energie devin parte a vieții de zi cu zi prin intermediul produselor și tehnologiilor din clădiri. Panourile, turbinele, bateriile și dispozitivele conexe sunt interfețele prin care energia este recoltată, stocată și consumată, ceea ce le face deosebit de relevante pentru arhitectură și construcții.
Deși adesea percepute ca fiind inerent benigne, aceste produse au, de asemenea, impact asupra mediului și economiei prin compoziția materialelor, proceselor de fabricație, cerințelor de întreținere și gestionării la sfârșitul duratei de viață. Mineralele critice, materialele compozite și lanțurile complexe de aprovizionare sunt încorporate în multe produse de energie regenerabilă, în timp ce implementarea lor introduce noi cicluri de consum, înlocuire și deșeuri. Pe măsură ce costurile au scăzut dramatic, făcând sursele regenerabile mai accesibile și mai fiabile, aceste sisteme s-au extins rapid, întărind necesitatea de a lua în considerare impactul lor asupra întregului ciclu de viață.

Mai multe inițiative recente indică strategii ce recunosc și atenuează provocările legate de aceste produse. Eforturile de reciclare a panourilor solare, de exemplu, abordează volumul tot mai mare de deșeuri fotovoltaice prin recuperarea sticlei și a altor componente pentru reutilizare, prelungind durata de viață a dispozitivelor de colectare a energiei. În contextul energiei eoliene, în Regatul Unit au fost testate abordări experimentale precum vopsirea palelor turbinelor în negru pentru a reduce coliziunile cu păsări, ilustrând modul în care modificările de design pot răspunde preocupărilor ecologice fără a altera producția de energie. La nivelul clădirilor, Universitatea din Sheffield dezvoltă celule solare flexibile încorporate în pelicule subțiri pentru a extinde gama de suprafețe capabile să producă energie, reducând intensitatea materialelor și permițând integrarea în elementele arhitecturale existente. Din perspectiva arhitecturii ca industrie, încorporarea unui produs într-un proiect implică consumul acestuia, integrarea în mediu și degradarea acestuia în timp. Abordarea impactului produselor energetice regenerabile, prin reutilizare, adaptare și inovare a materialelor, este la fel de importantă ca și capacitatea lor de a genera energie.

Prin urmare, nu există energie cu impact zero. Cu toate acestea, există răspunsuri bazate pe designul circular, permițând ca aplicarea tehnologiilor de extracție a energiei să fie sustenabilă în timp și semnificativ mai puțin dăunătoare decât impulsul de a extrage a combustibililor fosili.

Răspunsurile teritoriale includ integrarea sistematică a unor scări intermediare, comunitare, de organizare și acțiune pentru implementarea de dispozitive și strategii ce răspund eficient și creativ provocărilor locale. Răspunsurile materiale includ inovarea și experimentarea cu tehnologiile, precum și reorganizarea consumului acestora, bazată pe o schimbare în modul în care este înțeles conceptul de „durată de viață utilă”. De la masiv – la comunitar, de la imediat – la planificat.

Proiectele din întreaga lume ne ajută să imaginăm răspunsuri concrete la tranziția energetică și să dezvoltăm strategii reziliente, capabile să rămână eficiente în mijlocul schimbărilor tehnologice la scară largă, cum ar fi adoptarea pe scară largă a inteligenței artificiale.