Turul celebrelor obiective de arhitectură ale orașului Lisabona. Trienala de Arhitectură de la Lisabona.

AO Liberty Design* a organizat un tur internațional al celebrelor obiective de arhitectură, precum și vizitarea Trienalei de Arhitectură de la Lisabona. Vizita a avut loc prin intermediul programului Bridge Export al Agenției de Investiții și cu suportul Innovate Moldova, finanțat de Suedia și Marea Britanie.

Astfel, designeri, arhitecți și profesori universitari, alături de reprezentanți ai Casei Editoriale DAS au cercetat construcții emblematice din orașul Lisabona.

Turul a avut scopul de a aduce inspirație și de a stimula creativitatea prin noi descoperiri, precum și înțelegerea modului în care arhitectura portugheză reușește să articuleze tradiția, patrimoniul și inovația în structura orașului. Programul a inclus participarea la Trienala de Arhitectură din Lisabona — un reper major al dezbaterii arhitecturale internaționale — precum și un tur ghidat specializat de arhitectură urbană.

Trienala a funcționat ca nucleu intelectual al vizitei, oferind participanților acces direct la expoziții, instalații și discursuri critice care demonstrează cum conceptele arhitecturale se traduc în intervenții urbane reale. În paralel, grupul a vizitat repere-cheie ale Lisabonei contemporane: MAAT, Centro Cultural de Belém (CCB), Gare do Oriente, dar și zone istorice relevante pentru înțelegerea continuității urbane a orașului.

Turul ghidat de arhitectură a permis o lectură aprofundată a orașului, de la structura sa romană și medievală până la proiecte emblematice ale modernității și contemporaneității, evidențiind modul în care Lisabona gestionează relația dintre topografie, spațiu public și arhitectură.

Primul obiectiv – Trienala de Arhitectură cu tematica „Cât de greu este un oraș?”. Expoziția a scos în evidență noile forme de cooperare în construcții, stabilind o nouă unitate în evaluarea arhitecturii și redefinirea rolului acesteia ca motor al schimbării. Evenimentul a adunat o echipă largă de experți în domeniul științei, filosofiei, artelor, care au participat în programul axat pe trei linii de cercetare cu genericul: Fluxuri, Spectre și Lumină – rezultând într-o expoziție dedicată, o carte lansată și serii de discuții.

Museum of Art, Architecture and Technology (MAAT) – noul centru cultural al Lisabonei. Este un muzeu în care Arta, Arhitectura și Tehnologia se întâlnesc pentru dezbateri constructive, descoperiri, gândire critică și dialog internațional. Muzeul este un proiect inovativ, care stabilește o legătură între noua clădire, proiectată de studioul Amanda Levete Architects, și Centrala Electrică Tejo – unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură industrială din Portugalia din prima jumătate a secolului XX. MAAT este unul dintre cele mai vizitate muzee din Portugalia.

Muzeul de Artă Contemporană și Centrul de Arhitectură (MAC/CCB)
Aici, vizitatorul se poate bucura de lucrările artiștilor din varii contexte culturale, care aparțin faimoaselor colecții internaționale. Muzeul de Artă Contemporană și Centrul de Arhitectură din Lisabona, integrate în Centro Cultural de Belém (CCB), formează unul dintre cele mai ample și coerente ansambluri culturale contemporane ale orașului. Proiectat de Vittorio Gregotti și Manuel Salgado, complexul propune o monumentalitate discretă, non-ostentativă, construită prin scară, ritm și raport direct cu orașul și peisajul.

Ideea arhitecturală centrală este aceea a unui oraș cultural: volume clare, aproape austere, articulate prin curți, pasaje și piețe publice, care diluează granița dintre arhitectură și spațiul urban.

Materialul dominant este piatra locală de calcar (lioz), utilizată masiv, ca element de identitate și durabilitate, ancorând clădirea în tradiția constructivă lisaboneză. Vegetația abundentă — grădini, curți verzi și aliniamente plantate — învăluie și temperează volumele minerale, creând un dialog echilibrat între arhitectură, natură și lumină.

Centrul de Artă Modernă Gulbenkian din Lisabona este un reper al modernismului portughez, definit printr-o arhitectură care privilegiază relația cu peisajul și scara umană. Proiectat inițial de Alberto Pessoa, Pedro Cid și Ruy Jervis d’Athouguia, ansamblul se dezvoltă orizontal, prin volume joase și articulate, integrate organic în grădină.

Intervențiile contemporane semnate de Kengo Kuma completează această logică prin copertinele ușoare, realizate din structuri fine și materiale naturale, care filtrează lumina și mediază tranziția dintre interior și exterior.

Prin această intervenție, Kuma creează o infrastructură senzorială care intensifică experiența spațiului și consolidează dialogul dintre arhitectură, peisaj și mișcare.

Gare de Oriente – proiectată de arhitectul și inginerul spaniol Santiago Calatrava, gara a fost inaugurată în 1998 pentru expoziția internațională Expo’98, organizată pentru a celebra aniversarea de 500 de ani a traseului maritim al lui Vasco da Gama către India.

Pavilion Alvaro Siza – de asemenea inaugurat în cadrul Expo ’98 pentru a reprezenta Pavilionul Național Portughez. Autorul proiectului este Alvaro Siza care, la acea vreme, era cel mai renumit arhitect modernist din Portugalia. Cu ajutorul arhitectului Eduardo Souto de Moura și a expertizei inginerești a lui Cecil Balmond, A. Siza a creat un spațiu ce rămâne uimitor până astăzi, un spațiu care a răspuns extrem de eficient cerințelor specifice ale Expoziției și ale amplasamentului.

Elementul emblematic este acoperișul de beton ce se întinde pe o suprafață de 70 x 50 de metri și are o grosime de doar 20 de centimetri, dând aspectul unui acoperiș imponderabil ce atârnă ușor.

Privit de jos, însă, grandoarea betonului lasă o senzație grea și oarecum apăsătoare, ce „obligă” vizitatorii să se concentreze asupra priveliștilor cadrate de structura pavilionului.

Museu dos Coches – Muzeul Național al Trăsurilor – cel mai mare muzeu de trăsuri din lume, inaugurat în 2015 și proiectat de arhitectul brazilian Paulo Mendes da Rocha, laureat al Premiului Pritzker în 2006, în parteneriat cu arhitectul portughez Ricardo Bak Gordon.

Proiectul este parte a infrastructurii urbane, oferind un nou spațiu public orașului Lisabona.

Mosteiro dos Jeronimos – Mănăstirea Jerónimos, o capodoperă a arhitecturii portugheze, denumită și Mănăstirea Regală Santa Maria de Belém. Clădirea a fost clasificată drept Monument Național în 1907 și a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983. Biserica acesteia continuă slujbele religioase. Acesta este cel mai vizitat complex patrimonial din țară.

Pavilhao do Conhecimento (Pavilionul Cunoașterii) – un proiect de Carrilho da Graça, construit, la fel, ca parte integrantă a Expo ’98. Pavilionul era cunoscut pe atunci sub numele de „Pavilionul Cunoașterii Oceanului”, subliniind relația dintre oameni și oceane de-a lungul veacurilor, iar de atunci Pavilionul a fost inclus în cadrul proiectului „Știința Vie”. În prezent, Pavilionul oferă o gamă largă de activități educaționale interactive și expoziții axate pe domenii științifice corelate cu arta.

Oceanario de Lisboa (Oceanariumul din Lisabona) – un spațiu ce creează emoții prin intermediul celor 8.000 de creaturi marine ale oceanului. Construcția găzduiește un mare acvariu central, cu cinci milioane de litri de apă sărată, în jurul căruia sunt patru habitate marine ce împreună creează iluzia unui singur acvariu. Acestea pot fi observate pe două niveluri: de la suprafață și sub apă.
Designul conceptual, arhitectura și designul expoziției Oceanariului din Lisabona au fost coordonate de Peter Chermayeff, care a proiectat numeroase acvarii printre care și Oceanariului Kaiyukan din Osaka – unul dintre cele mai mari din lume.

Centrul istoric roman, medieval, reconstruit după cutremurul din 1755, Lisabona fiind unul dintre cele mai importante centre comerciale ale epocii romane. Centrul medieval cu origini romane al Lisabonei constituie fundamentul pe care s-a construit arhitectura modernă a orașului. Structura urbană a fostei Olisipo — relația cu fluviul Tejo, axele de circulație și poziționarea zonelor de putere — a determinat dezvoltarea ulterioară a Lisabonei, influențând inclusiv intervențiile contemporane. Țesutul dens și neregulat din Alfama și zona Castelo, adaptat topografiei abrupte, a devenit un model de integrare între arhitectură și relief, preluat și reinterpretat în proiectele moderne ale orașului. Logica străzilor înguste, a spațiilor intermediare și a relației intime dintre locuire și spațiul public se regăsește astăzi în arhitectura lisaboneză contemporană, orientată spre scară umană și continuitate urbană.

Palacio da Ajuda – fost palat regal și Monument Național. Acesta este un muzeu cu aspect magnific și singurul palat cu acces public din Lisabona care încă păstrează amenajarea și decorul încăperilor secolul al XIX-lea, a locuințele monarhilor și Sala Tronului.

Padrão dos Descobrimentos (Monumentul Descoperirilor) – un proiect de arhitectul Cottinelli Telmo și sculptorul Leopoldo de Almeida. A fost ridicat pentru prima dată în 1940, într-o formă temporară, ca parte a Expoziției Mondiale Portugheze și a fost construit din materiale perisabile – avea o structură ușoară din fier și ciment, iar sculptura a fost turnată din gips (format din ipsos și pânză de sac, și întărit cu o structură din lemn și fier). Monumentul a fost reconstruit în 1960 pentru a marca 500 de ani de la moartea Infantelui (Fiu al Monarhului) Dom Henrique. De data aceasta, construcția a fost realizată din beton și zidit cu piatră de Leiria cu nuanțe de roz, sculpturile fiind zidite cu calcar de Sintra. Centrul Cultural al Descoperirilor a fost deschis în 1985. Arhitectul Fernando Ramalho a remodelat interiorul, adăugând monumentului un punct de belvedere, un auditoriu și o sală de expoziții.

Torre de Belem – un proiect înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983 și un simbol al Lisabonei și al Portugaliei. Construit între 1514 și 1519 pe o suprafață bazaltică, la o oarecare distanță de malul nordic al râului, acesta combină două elemente arhitecturale distincte: turnul înalt, asemănător unui donjon medieval, și bastionul, un element militar modern.

Elevador de Santa Justa (Liftul Santa Justa, numit și Liftul Carmo) este un ascensor din centrul istoric al orașului și conectează pe verticală străzile Rua de Santa Justa și Rua do Carmo cu piața Largo do Carmo. Liftul a devenit o atracție turistică fiind unicul ascensor vertical urban.