Irina Greciuhina: văd arta contemporană ca un orizont de evenimente, acolo unde la un capăt sunt conspirațiile ilariante ale tineretului extravagant, care tind să reducă seriozitatea omenirii la nivel de „ha-ha”, iar la alt capăt – proiecte de afaceri, ce caută să facă din tablouri un nou proiect de investiții. Îmi este simpatic prima extremitate… cea despre „ha-ha”.

În ultimii ani, arta a fost implicată în reprezentarea a ceea ce nu este direct tangibil. Paradigmele uzuale ale binelui au fost distruse de forța progresului, iar spiritul bun al progresului a fost încolțit de o otrăvitoare reacție de moarte, pe când idealurile reacției de moarte au fost spulberate de o lovitură fatală de coadă, de care progresul aflat pe moarte era, totuși, capabil. Picturile mele sunt o reflexie de adio a sincerității în fereastra adevărului, ce se închide ireversibil.

Transform instantaneu nu doar pânza într-un act viu al unei percepții străine, ci mă transform și eu însămi în calitate de medium.