Zaha Hadid: 10 ani de la trecerea în neființă

La zece ani de la trecerea în neființă, Zaha Hadid (1950 – 2016) rămâne o prezență definitorie în designul contemporan. Influența sa se extinde dincolo de proiecte sau domeniu profesional, emanând o viziune inovatoare și un nou mod în care sunt concepute spațiul, forma, structura.

Changsha Meixihu International Culture & Arts Centre, Changsha, China

Zaha este renumită ca fiind o arhitectă ce a provocat constant limitele arhitecturii și a designului urban, dezvoltând un limbaj arhitectural complet nou, în căutarea a ceea ce ea numea „spații complexe, dinamice și fluide”.

Încă de la primele sale lucrări se remarca o abordare bazată pe geometrie și compoziții dinamice, ce aveau să fie realizate ulterior datorită progreselor tehnologice digitale.

Totodată, proiectele sale cuprind toate domeniile designului, de la scara urbană, la interioare și mobilier.

Contribuția sa remarcabilă a fost recunoscută de-a lungul vieții prin numeroasele premii decernate, printre care:

– Premiul Schelling pentru Arhitectură, 1994;
– a fost prima femeie care a câștigat Premiul Pritzker în 2004;
– prima femeie care a primit individual Medalia Regală de Aur RIBA, în 2015;
– a primit Premiul Stirling atât în 2010, cât și în 2011;
– a fost numită Commander of the British Empire în 2002 pentru contribuția sa în domeniul arhitecturii, primind apoi și titlul de Dame în 2012, și multe altele.

De-a lungul timpului, lucrările sale au ajuns să definească un limbaj arhitectural distinct, marcând, totodată, un moment semnificativ pentru femei într-un domeniu dominat de-a lungul tipului de bărbați.

Leeza SOHO, Beijing, China

Zaha Hadid s-a născut la Bagdad, Irak, în 1950, fiind fiica lui Mohammed Hadid și Wajiha al-Sabunji. Tatăl ei a fost un important politician și industriaș liberal irakian. A călătorit mult cu părinții ei în copilărie, iar educația a fost esențială în creșterea ei. A învățat la o școală catolică incluzivă din punct de vedere religios, condusă de o directoare progresistă care a susținut educația fetelor și invita profesori de științe universitari să le predea elevilor.

„Când eram mică, matematica era o parte cotidiană a vieții, la fel ca desenul, ascultarea muzicii și cititul cărților. Părinții mei mi-au insuflat pasiunea pentru cercetare și nu au făcut niciodată distincție între știință și creativitate…”, Zaha Hadid.

Primii ani ai vieții sale au coincis cu o perioadă de schimbări politice și culturale intense în Irak, care se dezvolta ca un stat modern independent. În această perioadă, și în următoarele decenii, arhitecți moderniști irakieni și din occident, printre care Rifat Chadirji, Frank Lloyd Wright, Gio Ponti și Le Corbusier, au fost invitați să dezvolte clădiri, monumente și proiecte pentru un Bagdad modern.

„Ca și în restul locurilor din lumea în curs de dezvoltare la acea vreme, exista o credință puternică în progres și un mare sentiment de optimism cu privire la potențialul construirii unei lumi mai bune”, Zaha Hadid, fragment din discursul de acceptare a Premiului Pritzker în 2004.

În 1965, Zaha și-a continuat studiile la o școală internat din Elveția și Anglia, înainte de a studia matematica la Universitatea Americană din Beirut, Liban, între 1968-1971.

După ce s-a mutat la Londra în 1972, Zaha s-a înscris să studieze arhitectura la Asociația de Arhitectură. Aici a primit Premiul de Diplomă în 1977. Profesorii săi au fost Rem Koolhaas și Elia Zenghelis, cu care a continuat să lucreze la Biroul de Arhitectură Metropolitană (OMA) din Londra.

„Performanța Zahei în timpul celui de-al patrulea și al cincilea an a fost asemeni unei rachete ce a decolat încet pentru a descrie o traiectorie în continuă accelerare. Acum este o PLANETĂ pe propria orbită inimitabilă. Acest statut are și recompense, și dificultăți – datorită extravaganței și intensității muncii sale, îi va fi imposibil să aibă o carieră convențională”, Rem Koolhaas, la Asociația de Arhitectură, 1977.

Pictura și desenul, în special în perioada de început, au fost tehnici importante de lucru în procesul său de design. Fiind studentă la Asociația de Arhitectură, creația sa a fost conturată de interesul pentru artele avangardei ruse, folosind tehnici de pictură ca metodă de design arhitectural.

„Spiritul de aventură, de a îmbrățișa noul, și credința incredibilă în puterea invenției m-au atras într-adevăr către avangarda rusă… Fascinația mea față de Malevici, în special, m-a făcut să aleg pictura ca instrument de design… Mă simțeam limitată de sistemul tradițional de desen în arhitectură și căutam noi mijloace de reprezentare”, Zaha Hadid, din discursul de acceptare a Premiului Pritzker, 2004.

După absolvire, în 1977, s-a alăturat Biroului de Arhitectură Metropolitană (OMA). De asemenea, a predat la Asociația de Arhitectură (AA) alături de colegii de la OMA, Rem Koolhaas și Elia Zenghelis.

În 1979, și-a fondat cabinetul de arhitectură, în mica sa casă din Londra, iar în 1983, Zaha a câștigat concursul The Peak pentru a proiecta un club de agrement în Hong Kong, China, câștigând recunoaștere internațională pentru abordarea sa inovatoare și reprezentarea unică a fluxului de mișcare și a dinamismului, prin desene arhitecturale. Proiectul „The Peak” a devenit „unul dintre cele mai influente proiecte neconstruite ale secolului XX” (Edwin Heathcote, critic de arhitectură și design).

Totodată, începând cu expoziția retrospectivă din 1983 de la AA din Londra, arhitectura sa a fost prezentată în expoziții din întreaga lume, iar multe dintre lucrările sale se află în colecții muzeale importante.

În 1985, Zaha a închiriat o sală de clasă, denumită Studio 9, dintr-o fostă școală victoriană din Clerkenwell, Londra, și și-a condus biroul de acolo. Treptat, biroul s-a extins și a ocupat întreaga clădire.

În 1993, a fost realizată prima clădire a Zahei – Stația de Pompieri Vitra din Weil am Rhein, Germania, comandată de Rolf Fehlbaum, care a declarat: „Zaha ar fi intrat în istoria arhitecturii fără să fi construit vreodată. A fost o inovatoare înainte de toate. Dar aceasta, prima ei clădire, a fost o manifestare foarte puternică a talentelor sale fabuloase”.

După Vitra, în 1994, Zaha a participat la concurs pentru construcția Operei din Cardiff Bay, din Țara Galilor, Marea Britanie, câștigând premiul întâi. Totuși, ea a trebuit să concureze de mai multe ori din cauza opoziției și a unor criticilor. Din motive controversate, proiectul nu a fost realizat. A urmat o perioadă intensă de cercetare, experimente și descoperiri pentru practica sa, schimbări și limitele creative ce au format, în final, limbajul arhitectural distins al clădirilor sale.

Deceniul a culminat cu comanda de a proiecta noul Centru de Arte Contemporane Lois & Richard Rosenthal din Cincinnati, SUA. Finalizat în 2003, proiectul i-a adus Premiul Pritzker: „Zaha Hadid coregrafiază terenul, spațiul, structura și omul astfel încât fiecare este inseparabil de celălalt”, Thomas J. Pritzker, 2004.

În timpul discursului său de acceptare a Premiului Pritzker, Zaha a menționat: „…una dintre preocupările mele actuale: dezvoltarea unui limbaj organic al arhitecturii, bazat pe aceste noi instrumente, care ne permit să integrăm forme extrem de complexe într-un întreg fluid și fără întreruperi” – indicând la aspectul continuu, fluxul și dinamismul distinctiv care au definit designurile sale.

În anii următori, biroul Zaha Zahdid Architects a trecut printr-o creștere exponențială, preluând comenzi precum:

Trambulina cu schiuri Bergisel (1999-2002), Innsbruck, Austria

Centrul de Științe Phaeno (2000-2005), Wolfsburg, Germania

Academia Evelyn Grace (2006-2010), Londra, Marea Britanie

Muzeul MAXXI (1998-2009), Roma, Italia

Centrul Acvatic din Londra (2005-2011/14) Londra, Marea Britanie

Centrul Heydar Aliyev (2007-2012), Baku, Azerbaidjan

Dongdaemun Design Plaza (2007-2014), Seul, Coreea de Sud

În paralel cu activitatea de arhitectă, Zaha Hadid s-a implicat constant în activități academice, conducând catedre și clase în calitate de profesor invitat la Universitatea Harvard, Universitatea Yale, Universitatea Illinois din Chicago, Universitatea Columbia, Universitatea de Arte Vizuale din Hamburg și Universitatea de Arte Aplicate din Viena.

„Cred că predarea este interesantă pentru că descoperi lucruri. Cred că ar trebui să existe întotdeauna o legătură între educație, viziuni și profesie, acestea nu ar trebui să fie atât de străine una de cealaltă, ci să se poată face schimb… Cred că schimbul este foarte important”, Zaha Hadid.

Această abordare colaborativă, îmbinarea cercetării cu designul arhitectural, a fost esențială în munca sa. Ea a atribuit mereu meritul studenților săi (mulți dintre care s-au alăturat biroului ei), echipei sale de arhitectură, sprijinului și expertizei inginerilor cu care a lucrat de-a lungul carierei sale. Încrederea acestora în viziunea ei i-a fost extrem de importantă și i-a susținut determinarea de a realiza un limbaj arhitectural complet nou.

Zaha Hadid s-a stins din viață în 2016, la 65 de ani. La acel moment, peste 400 de persoane lucrau la Zaha Hadid Architects (ZHA), marcând un număr de 950 de proiecte în peste 44 de țări ale lumii.

„A fost o persoană cu un curaj rar întâlnit”, Rem Koolhaas.